Haluske- Galustele slovacesti, sunt un preparat specific etniei slovace care pot fi consumate la desert si nu numai. Pufoase si gustoase aceste galuste vor atrage toate privirile musafirilor pofticiosi. Galuste din aluat dospit, tavalite prin nuca, mac, branza sarata sau cascaval sunt un deliciu culinar greu de refuzat. Bunica mea ne facea cele mai bune galuste slovacesti, pot spune ca era experta, intotdeauna galustele facute de bunica erau mari si pufoase. Pe vremea bunicii nu exista nici cantar electronic si nici cratita sau tigaie speciala pentru galuste, baza pentru aluat era una cat se poate de simpla, doua cani de apa calduta, restul ingredientelor le punea la ochi. Apoi dupa ce galuste erau dospite si gata formate le punea intr-o cratita unsa in prealabil cu untura de porc, punea putina apa iar pe marginea cratitei punea niste prosoape de bucatarie, acoperea cratita cu capac, iar pe capac punea greutati pentru cantar, un fel cratita acoperita etans din vremurile noastre. Tin minte foarte bine ca la un moment dat dupa un timp de fierbere destul de mic, bunica se apleca deasupra cratitei si spunee ca sunt gata. Niciodata nu am inteles cum isi dadea seama, stiu doar ca se auzea un sunet un fel de sfarait si cam asta era semnalul care iti spunea ca galustele sunt fierte. Galustele slovacesti sunt gustoase dar si pretentioase, marele secret daca il pot numi asa este timpul de fierbere, apoi sfaraitul si faptul ca in timpul fierberii nu se ridica deloc capacul. Pentru fierberea/coptul galustelor am folisit o tigaia electrica cu capac de sticla, am setat temperatura cea mai mai mare(nr.5)
Haluske- Galustele slovacesti, sunt un preparat specific etniei slovace care pot fi consumate la desert si nu numai. Pufoase si gustoase aceste galuste vor atrage toate privirile musafirilor pofticiosi. Galuste din aluat dospit, tavalite prin nuca, mac, branza sarata sau cascaval sunt un deliciu culinar greu de refuzat. Bunica mea ne facea cele mai bune galuste slovacesti, pot spune ca era experta, intotdeauna galustele facute de bunica erau mari si pufoase. Pe vremea bunicii nu exista nici cantar electronic si nici cratita sau tigaie speciala pentru galuste, baza pentru aluat era una cat se poate de simpla, doua cani de apa calduta, restul ingredientelor le punea la ochi. Apoi dupa ce galuste erau dospite si gata formate le punea intr-o cratita unsa in prealabil cu untura de porc, punea putina apa iar pe marginea cratitei punea niste prosoape de bucatarie, acoperea cratita cu capac, iar pe capac punea greutati pentru cantar, un fel cratita acoperita etans din vremurile noastre. Tin minte foarte bine ca la un moment dat dupa un timp de fierbere destul de mic, bunica se apleca deasupra cratitei si spunee ca sunt gata. Niciodata nu am inteles cum isi dadea seama, stiu doar ca se auzea un sunet un fel de sfarait si cam asta era semnalul care iti spunea ca galustele sunt fierte. Galustele slovacesti sunt gustoase dar si pretentioase, marele secret daca il pot numi asa este timpul de fierbere, apoi sfaraitul si faptul ca in timpul fierberii nu se ridica deloc capacul. Pentru fierberea/coptul galustelor am folisit o tigaia electrica cu capac de sticla, am setat temperatura cea mai mai mare(nr.5)
Fii la curent cu noutatile